Cadrul logic (matricea logică) al proiectului este un instrument de management al planificării design-ului, implementării şi evaluării proiectului, precum şi o modalitate de prezentare analitică al acestuia. Cu alte cuvinte, este o sinteză a proiectului ce reflectă eficienţa planificării. Utilizarea cadrului logic al proiectului permite certificarea relevanţei, fezabilităţii şi durabilităţii sale.

Cadrul logic al proiectului este compus din patru coloane si patru rânduri ce se adresează diferitelor nivele ale proiectului: obiective generale, scopul proiectului, rezultate preconizate şi activităţi.

Obiectiv general – face referire la obiectivele sectoriale sau naţionale la care proiectul este menit să contribuie, spre exemplu: creşterea veniturilor, îmbunătăţirea statutului nutriţional, reducerea criminalităţii, a corupţiei, etc. Poate fi exprimat şi descriind presupusul impact al proiectului. Obiectivul general este mai mult o declaraţie de intenţie.

Scop – se referă la ceea ce trebuie să se obţină în urma proiectului, în ceea ce priveşte dezvoltarea. Scopul trebuie sa fie răspunsul la problema centrala care a fost identificată în faza de documentare a proiectului. Obiective specifice Atunci când proiectul este relativ complex şi are un număr mare de rezultate, este util ca acestea sa fie grupate în nişte componente (alese după criterii sectoriale, funcţionale, instituţionale, etc.). In acest caz se foloseşte cate un obiectiv pentru fiecare componenta. Obiectivele specifice trebuie să ofere o legătură logică între rezultatele acelei componente şi scopul proiectului.

Rezultate preconizate - se referă la rezultate specifice şi produse tangibile (bunuri şi servicii) produse prin realizarea unor sarcini sau activităţi. De exemplu: construirea unui sistem de irigare sau a unei rezerve de apă, zone de pământ plantate sau dezvoltate, vaccinarea copiilor, construirea de clădiri sau alte elemente de infrastructură, elaborarea specificaţiilor pentru recrutarea şi instruirea personalului, etc. Fiecare componentă trebuie să aibă cel puţin un rezultat şi de obicei are 4 sau 5. Obţinerea rezultatelor trebuie să se afle sub controlul direct al managementului.

Activităţi – se referă la sarcinile specifice îndeplinite pentru a atinge rezultatele preconizate. Matricea logica nu trebuie neapărat să includă prea multe detalii despre activităţi, pentru că altfel, devine prea lungă. Dacă se cer specificaţii detaliate ale activităţilor, acestea trebuie prezentate separat într-un program de activităţi, sub formă de tabel şi nu în matricea însăşi.

Cele 4 coloane ale cadrului logic cuprind următoarele elemente:

Intervenţia Logica - oferă un sumar narativ a ceea ce intenţionează proiectul să obţină şi cum. De asemenea descrie modalităţile prin care urmează să fie atinse obiectivele pe care şi le propune proiectul. Testarea corectitudinii elementelor din aceasta coloana se face cu ajutorul logicii verticale.

Indicatorii de performanţă verificabili în mod obiectiv sunt mijloacele prin care se măsoară această intervenţie. Ei reprezintă criteriile care exprimă gradul de atingere al celor patru nivele şi facilitează evaluarea, furnizând bazele măsurării performanţei. Odată ce indicatorul este identificat, acesta trebuie dezvoltat astfel încât să poată fi exprimat în cantitate, calitate sau durată. «Verificabili în mod obiectiv» indică faptul că mai multe persoane ce utilizează acelaşi indicator vor obţine aceleaşi rezultate. Mijloacele – se referă la resursele necesare pentru realizarea activităţilor şi producerea rezultatelor, de exemplu: personal, echipament, şi materiale.

Sursele şi mijloacele de verificare sunt documentele şi sursele de informaţii folosite pentru a cuantifica indicatorii.

Odată formulaţi indicatorii, trebuie enunţate şi sursele de informare sau mijloacele de culegere a datelor ce vor fi utilizate.

Sursele şi mijloacele de verificare trebuie să specifice:

• formatul în care informaţiile vor fi disponibile (rapoarte, jurnale, statistici, diverse înregistrări etc.);
• cine va furniza informaţiile;
• periodicitatea de furnizare a informaţiilor.

Ipoteze/ Riscuri (factori externi)- se referă la condiţiile care afectează progresul sau succesul proiectului, dar asupra cărora managerul proiectului nu are control direct, de exemplu, schimbările de preţ, abundenta ploilor, strategiile de reformă privind pământul, respectarea sau nerespectarea legii, sprijin politic, nivel tehnologic, capacitate managerială / instituţională, viabilitate economico-financiară. etc. O ipoteza este o propoziţie pozitivă despre condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca obiectivele proiectul să fie atinse. Riscul este o propoziţie negativă despre ce ar putea împiedica obiectivele să se îndeplinească.

Logica verticala – unul dintre instrumentele de verificare a corectitudinii unui design de proiect. Identifică intenţiile proiectului, clarifică relaţiile cauzale de tip mijloc-scop din cadrul acestuia şi specifică situaţiile dincolo de controlul managerului de proiect (ipotezele), care pot influenta îndeplinirea obiectivelor.

Logica orizontala – defineşte modul în care vor fi examinate obiectivele proiectului din descrierea indicatorilor şi a mijloacelor prin care se va realiza verificarea. Logica orizontala asigură cadrul pentru monitorizarea şi evaluarea proiectului.

Cadrul logic nu trebuie privit ca un simplu set de proceduri ce trebuie aplicate mecanic, ci mai degrabă ca un sistem de sprijin pentru modul cum se gândeşte un proiect. El este un instrument dinamic, ce trebuie evaluat şi revizuit periodic, pe măsură ce proiectul evoluează şi mediul se schimbă. Cadrul logic trebuie utilizat ca o structură firească în procesul de planificare, fără a fi perceput drept o constrângere birocratică.